Prima vacanta pe anul acesta

Mereu merg  in Italia cu emotie si bucurie. Uneori ma gandesc ca, intr-o alta viata, am trait acolo. Sunt locuri in care ma regasesc si care parca imi apartin.

            Anul acesta, in perioada 24-28 mai am vizitat o parte a Italiei in care nu mai fusesem. Lacul Garda si imprejurimile.

            Complexul in care am stat este superb. Un parc imens, cu doua hoteluri, bungalouri, piscine, restaurante, baruri si teren de golf. Nu prea scump, mai ales la bungalouri unde te poti gospodari singur, plin de verdeata, de flori si foarte curat.

            Majoritatea ospatarilor erau romani. Copii tineri, pana in 25 de ani, care incearca sa castige un ban. Il castiga destul de greu avand in vedere ca lucreaza zi lumina si inca ceva peste. Seful lor era tot un roman, probabil cu state vechi la restaurantul respectiv, care insa lucra si ca sofer pe microbuzul Shuttle al hotelului si cine stie ce-o mai fi facand.

Erau atat de incantati ca, in grupul de 200 si ceva de oamenei, din toata Europa, eram si cativa romani. Se agitau pe la mesele noastre si ne intrebau mereu daca ne place mancarea si daca mai dorim ceva.

            Oricum, zona este plina de romani. Cred ca in nicio alta zona din Italia nu am intalnit atat de multi.

Am vizitat in prima zi Verona si, normal, am vazut balconul Julietei, care nu m-a dat pe spate. Trebuie sa recunos insa ca  micul palat este destul de bine conservat si arhitectura este frumoasa.

Balconasul este foarte mic si   te face sa te intrebi cum  incapeau cei doi in el. Asta daca au stat vreodata impreuna in balcon.

            Nu mai retin povestea indragostilor din Verona pentru ca nu m-a impresionat prea mult nici in adolescenta, cand am  facut prima data cunostinta cu Shakespeare. Recunosc, sunt cam insensibila la amoruri din acestea bolnave, care duc la sacrificiul suprem. Nu le inteleg.

            In fine, curtea, destul de mica, a casei Julietei, este, cred, mereu plina de turisti, asa ca nu poti sta prea mult sa contempli casa si balconul.

Statuia din bronz a Julietei, din curtea casei, este destul de reusita si foarte lucioasa in zona sanilor, pentru ca toata lumea tine neaparat sa o pipaie, pentru noroc in amor, cred, asa ca nu o poti prinde singura sa-i faci o poza.

            Am inteles ca din casa originala, construita in secolul XIII,  nu mai exista decat peretii…cel mult. Totul a fost renovat la inceputul secolului XX si facut sa arate ca in tragedia lui  Shakespeare. Dezamagitor, dar se vinde foarte bine.

Pe ansamblu, Verona este un oras tipic Italian, cu stradute inguste pavate cu piatra cubica, cu case vechi, foarte bine conservate si intretinute, cu ferestre umbrite de obloane in toate culorile, multe flori, magazine, terase…si multi turisti.

Despre Mantova nu pot spune prea multe. Am stat putin acolo, doua ore cred,  am cascat gura putin prin centru si-am  am baut o bere. Foarte vechi orasul, mult mai vechi decat Verona. Cel putin asa mi s-a parut. Nu m-am interesat ca sa stiu sigur, dar o voi face.

            Domul in schimb este superb. Iti taie rasuflarea cand intri. Cupola este fantastica

Am vazut de asemenea Il santuario di Caravaggio, unde se afla o fantana sacra a carei apa izvoraste de sub altar si despre care se spune ca vindeca multe boli. Toata lumea se inghesuie sa bea apa si sa umple sticle, bidoane si ce mai au, cu apa sfanta.

De altfel in jur sunt multe magazine care vand recipiente speciale pentru apa sfanta.

            Casa in care ar fi trait Caravaggio am vazut-o din autocar.

Pentru astazi cam atat. Intr-o alta zi voi povesti despre localitatile care mi-au placut cel mai mult, impresii generale si poate cateva cuvinte despre AEC (Association Europeenne Des Cheminots) asociatie ce a luat fiinta acum 50 de ani in Italia si pe care am sarbatorit-o in aceste zile la ea acasa.