Gradina Bakker – produse olandeze, servicii romanesti

Pasionata de gradinarit cum sunt, am apelat de multe ori la Gradina Bakker. Produse excelente, toate s-au prins si s-au dezvoltat superb. Daca respecti intocmai indicatiile de plantare si ingrijire nu ai cum sa dai gres.

            Pentru ca am fost oarecum multumita de serviciile lor (in proportie de 80%) si pentru ca in aceasta toamna mi-au mai venit cateva idei de amenajare si plantare, m-am gandit sa apelez din nou la ei.
            Toate bune si frumoase. Am primit catalogul prin posta, gratis, mi-am ales plantele si am lansat comanda. Destul de mare, avand in vedere ca suma se ridica undeva la 2.300-2.400 de lei.
            In fine, totul se intampla pe la inceputul lunii septembrie. Primesc la un moment dat un email de la ei in care mi se solicita sa achit un avans de 40%, avans regasit in factura atasata. Mi-am spus ca este absolut normal, pentru suma este foarte mare si isi iau masuri de precautie.
            Am dat fuga la banca, chiar a doua zi, si am depus avansul in contul lor, pentru ca asa mi s-a parut ok. Revin la birou, scanez ordinul de plata si-l trimit prin email, asa cum mi s-a solicitat, cu rugamintea de a-mi confirma la randul lor faptul ca au primit OP-ul si ca le-au intrat banii in cont. Ceea ce, probabil, s-a intamplat imediat, deoarece am depus banii direct la banca cu care lucreaza.
            Si astept. Si astept. Si astept.
            Dupa 2-3 zile le dau din nou email si-i rog frumos sa-mi confirme ca au primit OP-ul si ca banii sunt in cont. Se “oboseste” in sfarsit cineva sa-mi raspunda si sa-mi spuna ca da, este totul in regula, au primit OP-ul, au intrat banii si imi multumesc pentru amabilitate si promtitudine. Ca sa vezi!
            De asemenea imi mai spun: “Va multumim pentru achitarea avansului. Comanda dvs. va fi onorata in luna octombrie si va vom informa prin SMS cand coletul dvs pleaca spre destinatie, iar dupa doua-trei zile veti fi contactata de curier pentru a stabili intervalul orar de livrare si adresa.”
            Ce draguti sunt, zic eu, comanda este mare, cantareste ceva, deci nu ma mai duc la posta sa ridic coletul, il aduc acasa.
            Si astept. Si astept. Si astept. Luna octombrie se apropia de sfarsit si comanda mea inca nu ajungea. Ei, nu-i bai, zic eu sotului care facea ca trenul, o sa vina. Si-asa nu avem timp acum de plantat ca avem alte lucruri pe cap.
            Primesc sms in data de 24.10.2011 in care mi se spune ca tocmai ce mi s-a expediat coletul, iar valoarea de ramburs este de...ghici ghicitoarea mea. 2.314,6 lei.
Imi cade fata, ma enervez si le raspund frumos sa aiba in vedere faptul ca eu deja am achitat 40% din comanda, deci sper sa nu am probleme la ridicarea coletului.
            Nu-mi raspunde nimeni, normal.
            Aseara, cand ajung acasa, gasesc avizul de la posta (deci tot eu trebuie sa ma duc sa car 26 kg, atat are coletul) in care valoarea de ramburs este...este...este...2.314,6 lei.
            Ma apuca toti nervii, pun mana pe telefon si sun la stimata gradina Bakker sa fac scandal. Imi raspunde o domnisoara cu voce suava care-mi spune ca nu-i mare branza, problema aceasata o rezolva ei, sa nu-mi fac griji, trebuie doar sa trimita ei un fax la posta, in care sa specifice ca eu am de plata alta suma. Chestiunea este ca la ora aceea, 18.00, nu mai este niciun sef la birou si nu are cine sa ia o asemenea hotarare, sau sa semneze hartia...habar nu am.
            OK, si eu ce fac? Cand intru in posesia plantelor?  Nu stie domnisoara. Cand va ajunge faxul la posta. Aha, cand va ajunge faxul la posta? Nici asta nu stie, dar o sa ma sune.
            Si ma suna azi de dimineata sa-mi spuna ca abia luni se va rezolva problema, pentru ca astazi, fiind sambata, nu mai este nimeni nici la posta nici la Bakker, deci nu-i nici o cale.
            Din ce in ce mai agitata, o intreb de ce nu au luat de la inceput in calcul faptul ca am achitat 40% din comanda si de ce trimit coletul cu valoarea totala a comenzii de rambursat.
            Pai, zice duduia, noi nu putem trimite la posta un colet cu valoare mai mica decat cea reala.
            Ce spui Franz? Cum adica? Cu cine crezi ca vorbesti?
            Imi mai zice ca o sa ma sune in momentul in care totul va fi ok si eu voi putea sa ma duc sa ridic coletul. Cand? Nu stie, dar crede ca luni. Si plantele acelea ce vor face pana luni, inchise intr-o cutie si intr-un spatiu incalzit? Ca doar e aproape iarna si posta sigur e incalzita.
            La fel de suav ii spun ca ma mai gandesc pana luni daca ridic coletul sau daca ii reclam la protectia consumatorului ca mi-au tinut banii o luna si jumatate, bani pe care ii voi cere inapoi cu dobanda, normal. Nici o problema, zice domnisoara, cum doriti.
            In concluzie, pacat de produsele pe care le vand. Sunt nemaipomenite. Dar, daca oamenii sunt genul  „lasa ba, ca merge-asa”...nu au decat de pierdut.

            Scriind acum despre patania cu Gradina Bakker mi-am amintit de alta peripetie, tot recenta, cu o alta firma ce se vrea serioasa. Firma care vinde electrocasnice in principal. De la ei am comandat un cuptor electric. Acolo alt circ. O sa scriu si despre asta in urmatoarele zile.

Impresii din Berlin

Mi-a placut Berlinul. Mi-a placut ca oras, mi-au placut oamenii, mi-a placut mancarea, mi-au placut magazinele, mi-a placut...aproape tot.

Imi doream de multa vreme sa ajung in Berlin. Am vazut o mare parte din Germania si inca nu vazusem capitala. Mai ales ca am citit multe lucruri si am vazut multe documentare despre istoria destul de trista a Berlinului.

Nu mi-a placut insa aeroportul, Tegel, destul de paradit si cam comunist. Seamana destul de bine cu aeroportul Baneasa de la noi. La fel de saracacios si de obosit.

Apoi,  nu mi-a placut birocratia celor de la receptia apartamentelor unde ne-am cazat. Probabil au ceva ramasite rusesti, avand in vedere faptul ca blocurile respective sunt exact la fosta granita dintre Berlinul de est si de vest. Cred ca in acele blocuri au locuit, pana la caderea zidului, mai marii coducatori ai armatei ruse ce ocupau Berlinul estic.

Pe ansamblu insa apartamentul a fost ok. Foarte mare, aproape de 100 mp, dotat corespunzator, curat, linistit si foarte aproape de centru. Cam la 5 minute de mers pe jos pana la Poarta Brandenburg. De fapt si denumirea apartamentelor in circuitul turistic este Apartments am Brandenburger Tor.

Pentru 3 nopti de cazare am platit 255 euro. Acceptabil, avand in vedere locatia excelenta.

In fata blocurilor era ambasada Marii Britanii, putin la stanga cea a USA si in dreapta uriasa ambasada a Rusiei. Deci zona destul de sigura si bine pazita.

In spatele se afla Memorialul evreilor ucisi in Europa.  Destul de...hai sa-i zic curios si cam cenusiu acest memorial. In fine, nu-i pe gustul meu.



Ce m-a impresionat cel mai mult?

Checkpoint Charlie, catedrala, Poarta Brandenburg, bulevardul cu tei, Sony Center, gara...insa mi-au dat lacrimile cand am intalnit prima ramasita din fostul zid al Berlinului. Nu m-am putut abtine. Am fost mereu atat de impresionata de istoria berlinezilor si de zidul acela nenorocit incat, atunci cand am ajuns langa el, imi imaginam cate suferite trebuie sa fi pricinuit el. Si l-am urat. M-am apropiat de el si-l tot pipaiam intrebandu-ma cati oameni or fi facut asta inainte de 1989.

Trist. Trista amintire.

M-a mai impresionat ritmul in care reconstruiesc, inca, gemanii ceea ce au stricat altii. Bulevarde intregi, cladiri, parcuri, piete...

Eu recunosc faptul ca sunt o admiratoare infocata a Germaniei si a germanilor in general, insa nu poti sa nu ramai cu gura cascata cand vezi cat de repede se misca, cu cata precizie si hotarare si nu poti sa nu-ti pui intrebari. Adica, in afara de o economie puternica, ce naiba au ei in plus si noi nu avem? Si altii, nu doar noi.

Mi-a placut la Sony Center, in Potsdamer Platz. Din nou pot sa spun impresionant. Piata respectiva era una dintre cele ami animate inainte de caderea Berlinului, apoi a devenit o ruina efectiv.  In anii 90 a inceput reconstruirea ei si am inteles ca multi ani a fost cel mai mare santier din Europa.  A meritat. Ce-a iesit acolo este cu adevarat superb. Si este poate mai animata decat in anii ei de glorie de dinainte de 1945.

De fapt intreg Berlinul este foarte, foarte, foarte animat sambata. Pe marile bulevarde comerciale nu ai loc sa arunci un ac. Daca te nimeresti pe acolo trebuie sa mergi cu valul. Sa te intorci sa o iei in sens invers valului in care ai fost prins, nu ai nicio sansa.

Toata lumea, cu catel, purcel, copii si bunici, ies la plimbare sau la cumparaturi, stau la o bere si la un pahar de vorba. Noi chiar ne intrebam cu naiba pot bea ei bere, la terasa, pe frigul ala.  Care frig nu era foarte frig. Erau in jur de 12-14 grade. Foarte ok pentru berlinezi care, multi dintre ei, erau destul de  lejer imbracati.

Tot in Berlin am mancat cea mai buna si mai bine pregatita carne de vita din toata viata mea. In general nu ma prea omor dupa carnea de vita, mai ales la restaurante, unde ti-o aduc mai mult in sange, chiar daca tu o ceri bine facuta.

Ei, la restaurantul asta, care se numeste Block House, se pricep cu adevarat sa prepare carnea de vita. Ca sa nu mai vorbesc de atmosfera restaurantului. Simpla si eleganta, linistita si intima.

Era plin ochi in fiecare seara, pana dupa miezul noptii si multi asteptau la usa sa se elibereze o masa.  Mi-am dat seama de ce.



Cam acestea sunt putinele mele impresii din Berlin, loc in care ma voi intoarce sigur, pentru mai mult de 3 zile, sa-l vad pe indelete.