Impresii din Berlin

Mi-a placut Berlinul. Mi-a placut ca oras, mi-au placut oamenii, mi-a placut mancarea, mi-au placut magazinele, mi-a placut...aproape tot.

Imi doream de multa vreme sa ajung in Berlin. Am vazut o mare parte din Germania si inca nu vazusem capitala. Mai ales ca am citit multe lucruri si am vazut multe documentare despre istoria destul de trista a Berlinului.

Nu mi-a placut insa aeroportul, Tegel, destul de paradit si cam comunist. Seamana destul de bine cu aeroportul Baneasa de la noi. La fel de saracacios si de obosit.

Apoi,  nu mi-a placut birocratia celor de la receptia apartamentelor unde ne-am cazat. Probabil au ceva ramasite rusesti, avand in vedere faptul ca blocurile respective sunt exact la fosta granita dintre Berlinul de est si de vest. Cred ca in acele blocuri au locuit, pana la caderea zidului, mai marii coducatori ai armatei ruse ce ocupau Berlinul estic.

Pe ansamblu insa apartamentul a fost ok. Foarte mare, aproape de 100 mp, dotat corespunzator, curat, linistit si foarte aproape de centru. Cam la 5 minute de mers pe jos pana la Poarta Brandenburg. De fapt si denumirea apartamentelor in circuitul turistic este Apartments am Brandenburger Tor.

Pentru 3 nopti de cazare am platit 255 euro. Acceptabil, avand in vedere locatia excelenta.

In fata blocurilor era ambasada Marii Britanii, putin la stanga cea a USA si in dreapta uriasa ambasada a Rusiei. Deci zona destul de sigura si bine pazita.

In spatele se afla Memorialul evreilor ucisi in Europa.  Destul de...hai sa-i zic curios si cam cenusiu acest memorial. In fine, nu-i pe gustul meu.



Ce m-a impresionat cel mai mult?

Checkpoint Charlie, catedrala, Poarta Brandenburg, bulevardul cu tei, Sony Center, gara...insa mi-au dat lacrimile cand am intalnit prima ramasita din fostul zid al Berlinului. Nu m-am putut abtine. Am fost mereu atat de impresionata de istoria berlinezilor si de zidul acela nenorocit incat, atunci cand am ajuns langa el, imi imaginam cate suferite trebuie sa fi pricinuit el. Si l-am urat. M-am apropiat de el si-l tot pipaiam intrebandu-ma cati oameni or fi facut asta inainte de 1989.

Trist. Trista amintire.

M-a mai impresionat ritmul in care reconstruiesc, inca, gemanii ceea ce au stricat altii. Bulevarde intregi, cladiri, parcuri, piete...

Eu recunosc faptul ca sunt o admiratoare infocata a Germaniei si a germanilor in general, insa nu poti sa nu ramai cu gura cascata cand vezi cat de repede se misca, cu cata precizie si hotarare si nu poti sa nu-ti pui intrebari. Adica, in afara de o economie puternica, ce naiba au ei in plus si noi nu avem? Si altii, nu doar noi.

Mi-a placut la Sony Center, in Potsdamer Platz. Din nou pot sa spun impresionant. Piata respectiva era una dintre cele ami animate inainte de caderea Berlinului, apoi a devenit o ruina efectiv.  In anii 90 a inceput reconstruirea ei si am inteles ca multi ani a fost cel mai mare santier din Europa.  A meritat. Ce-a iesit acolo este cu adevarat superb. Si este poate mai animata decat in anii ei de glorie de dinainte de 1945.

De fapt intreg Berlinul este foarte, foarte, foarte animat sambata. Pe marile bulevarde comerciale nu ai loc sa arunci un ac. Daca te nimeresti pe acolo trebuie sa mergi cu valul. Sa te intorci sa o iei in sens invers valului in care ai fost prins, nu ai nicio sansa.

Toata lumea, cu catel, purcel, copii si bunici, ies la plimbare sau la cumparaturi, stau la o bere si la un pahar de vorba. Noi chiar ne intrebam cu naiba pot bea ei bere, la terasa, pe frigul ala.  Care frig nu era foarte frig. Erau in jur de 12-14 grade. Foarte ok pentru berlinezi care, multi dintre ei, erau destul de  lejer imbracati.

Tot in Berlin am mancat cea mai buna si mai bine pregatita carne de vita din toata viata mea. In general nu ma prea omor dupa carnea de vita, mai ales la restaurante, unde ti-o aduc mai mult in sange, chiar daca tu o ceri bine facuta.

Ei, la restaurantul asta, care se numeste Block House, se pricep cu adevarat sa prepare carnea de vita. Ca sa nu mai vorbesc de atmosfera restaurantului. Simpla si eleganta, linistita si intima.

Era plin ochi in fiecare seara, pana dupa miezul noptii si multi asteptau la usa sa se elibereze o masa.  Mi-am dat seama de ce.



Cam acestea sunt putinele mele impresii din Berlin, loc in care ma voi intoarce sigur, pentru mai mult de 3 zile, sa-l vad pe indelete.