In 2007, cand am fost in USA,
sotul meu si-a dorit mult sa mergem la Las Vegas sa o vedem pe Celine Dion.
Mie mi s-a parut destul de scump
biletul, asa ca am renuntat. Mi-a parut rau apoi ca nu am luat bilete online,
asa ca ne-am dus intr-o seara la Caesars Palace sa luam bilete. Normal ca nu
mai erau si am ramas cu regretul zgarceniei initiale.
Anul acesta, prin luna august am
aflat de concertele ei de la Paris, asa ca am luat bilete. Bineinteles ca ne-au
costat mai mult decat daca mergeam atunci la Vegas, dar n-am mai vrut sa pierdem
ocazia.
Am cumparat bilete de pe site-ul salii
de spectacole “Palais Omnisport/Paris Bercy” si, daca tot ajungeam la Paris,
unde nu mai fusesm de 12 ani, am zis sa stam cateva zile, sa mai vedem ce si
cum prin capitala franceza. Am facut rezervare pentru un apartament pe
Houstrip.com, undeva intre Gara de Est si Louvre.
Imi doream sa vad celebrele lumini de Craciun de pe Champs-Elysees si
sa ajung la Versailles, unde nu ajunsesem pana acum niciodata, desi trecusem
prin zona de multe ori.
In fine, biletele de avion extrem
de scumpe, mai ales la Tarom, asa ca am preferat Air France.
Am luat un zbor de dimineata, ceea ce pentru
mine este destul de nasol, pentru ca nu-mi place deloc sa ma trezesc cu noaptea
in cap, adica pe la 5 dimineata, ca sa putem ajunge la aeroport macar pe la 6.
In drumul de la aeroportul
parizian pana la adresa apartamentului, incepusem deja sa am indoieli ca, in
afara de concertul in cauza, o sa-mi mai placa ceva.
Prea buna impresie despre
francezi n-am avut eu niciodata, acum insa mormanele de gunoaie de la marginea
Parisului mi-au pus capac. In oras cred ca n-au adunat frunzele deloc de cand
au inceput sa cada. Erau mormane intregi pe trotuare, amestecate cu o mazga pe
care riscai sa aluneci si sa-ti rupi gatul cu succes. Iar pe strada zburau printre
masini.
Am ajuns la concluzia ca
Bucurestiul sta mult mai bine la capitolul asta. Chiar nu vezi asa ceva nici
macar prin cartierele marginase, nu mai vorbesc de centru.
Parisul este “negru”. Atat de
multi negri pe strada n-am vazut nici America, fara exagerare. Erau si acum 12
ani, cand am fost ultima data, dar acum sunt cu mult mai multi si nu doar in cartierele
marginase.
Chiar ma gandeam ca n-as mai avea
curaj sa merg singura prin Paris la o ora tarzie, asa cum am facut-o acum multi
ani. Nu stiu, probabil ca exagerez si nu sunt deloc periculosi, dar cand ii
vedeam in miezul zilei stand pe la colturi in gasti, nu puteam sa nu ma intreb
cum o fi noaptea.
Ca sa nu mai spun de tiganii care
cersesc peste tot “pour manger monsieur” si de romanii si moldovenii de peste
Prut de la turnul Eiffel, care pacalesc fraierii cu “alba/neagra”. Si sunt
destul de multi fraieri, in special americani.
Cu apartamentul alta poveste. In
descrierea de pe site-ul Housetrip se spunea ca are 2 dormitoare, living si
bucatarie. Avand in vedere ca in living era mentionata o canapea extensibila, am
mai invitat o prietena cu noi, ca sa nu mai plateasca hotelul. Imparteam cei
500 de euro pentru 4 nopti si ieseam mai bine.
Ei, cand am ajuns la fata
locului, am vazut ca livingul promis, era de fapt o bucatarie ceva mai maricica,
care avea si o canapea extensibila si care nu avea incalzire.
A fost pentru prima data cand am
patit asta, cu toate ca pe site-ul respectiv am facut mereu rezervari, in
diferite tari si orase si niciodata n-am gasit altceva decat ce era mentionat
in descrierea apartamentului respectiv.
Asa ca prietena noastra a trebuit
sa mearga la un hotel de peste drum si sa-si rezerve o camera la un pret mai
mare decat daca si-ar fi facut rezervarea din tara.
Dar cel mai mare soc l-am avut
cand am vazut dusul. Frate, in viata mea am vazut mii de cabine de dus, dar
nici una la fel de mica. Acum, faptul ca era o cabina de dus foarte mica nu era
problema cea mai mare, dar nu se poate intra in cabina respectiva decat daca esti
o persoana super/extra/mega supla si chiar in astfel de caz, nu poti sa incapi
pe “deschiderea” respectiva decat pe o parte.
N-am masurat mica deschizatura a usii de la cabina,
dar nu cred ca avea mai mult de 20, hai 30 cm.
Deci, fiica-mea, care este foarte
slaba, abia a incaput. Norocul ei ca nu are sanii prea mari, ca n-ar fi reusit.
Versailles-ul pe care-l vedeam in
fotografii nu prea seamana cu ce am vazut la fata locului. Intrarea ma asteptam
sa fie grandioasa, curtea din fata mi-o imaginam imensa, cu pomi seculari, flori, un parc ceva si in departare
cladirea palatului...In schimb am gasit o curte total pietruita, in care se
intra direct din parcarea cu autocare... Auriul gardului, proaspat vacsuit, mi
s-a parut cam chicios si mi-a amintit de “palatul” lui Becali.
Iteriorul insa este superb, o
adevarata opera de arta. Pacat ca nu e prea ingrijit. Eu am dat vina, din nou,
pe francezi pentru asta, sotul meu pe criza.
Dar, Dumnezeu sa ma ierte, am
platit 44 de euro de persoana! Ce fac cu banii aia? Plus ca, o plimbare cu un
trenulet prin celebrele gradini, costa 30 de euro.
Si vizitatori sunt o gramada.
Daca in decembrie am vazut atat de multi, cum o fi vara?
Panorama din spatele palatului
iti taie rasuflarea si, chiar daca mie nu-mi plac in mod deosebit gradinile
franceze, prea simetrice adica, recunosc ca cele de la Versailles sunt foarte
frumoase.
Oraselul e foarte curat si
dichisit, cu cladiri de bun gust in care locuiesc, banuiesc, oameni cu venituri
peste medie. De fapt, tot orasul cred ca este destinat pentru astfel de
persoane, am eu o banuiala.
Si n-am vazut niciun negru,
niciun tigan, niciun cersetor.
Luminile de Craciun de pe Champs-Élysées simple si frumoase, piata
de Craciun...nu deosebita, plina de tot felul de nimicuri din care nu prea
aveai ce sa alegi. Mi-am cumparat doar cativa saculeti cu lavanda de Provence.
Concertul a fost emotionant, spectaculos. Celine Dion este o
profesionista desavarsita, care-si face treaba cum se cuvine, isi respecta
spectatorii si le ofera clipe superbe. A cantat fara pauza de la 20:30 pana la
ora 23:00, timp in care n-a iesit din scena decat de 3 ori, cate 5 minute in
care si-a schimbat costumatia.
Surprinzator este faptul ca vocea ei suna mult mai bine live decat
inregistrata. Si are o voce cu adevarat deosebita, puternica si clara. Canta
natural, fara pic de efort, indiferent de melodie.
M-a impresionat faptul ca erau foarte multi tineri care-i
stiau melodiile cap-coada si le cantau odata cu ea. In multimea aceea de
aproximativ 25-30.000 de oameni am vazut steagul Braziliei, al Portugaliei, al
Italiei, al Germaniei...
Putin dezamagita am fost ca 90% din melodii au fost in
franceza, dar era de asteptat, fiind un spectacol pentru francezi in special.
Dupa ce s-a terminat spectacolul si am iesit in strada, am
vazut o multime de oameni adunati la iesirea din parcarea subterana. O asteptau
pe Celine. M-am gandit ca va trece ca o diva, cu geamurile ridicate si va face
usor cu mana catre fanii care o asteptau. Am fost grozav de impresionata cand
am vazut-o iesind pe trapa masinii si dand mana cu cei din jur, dand autografe
si primind de la ei jucarioare, steaguri si alte nimicuri. La un moment dat a
luat de la cineva un gen de lanterna, ca cele pe care le au minerii in partea din
fata a castii de protectie si care se prinde cu o curea in jurul capului. Si-a
pus-o pe cap, a aprins-o si s-a distrat impreuna cu fanii ce strigau ca
disperatii.
A fost haioasa, populara si a cantat minute bune in mijlocul
strazii alaturi de cei care o fotografiau si o filmau fericiti, cu toate ca
afara incepuse sa ploua binisor.
Recunosc ca am stat si am cascat si noi gura la ea pana a
disparut din raza noastra vizuala.
Este o femeie frumoasa, cu un corp superb, bine proportionat
si nu e deloc atat de slaba pe cat mi-o inchipuiam. De fapt, nici nu conteaza
prea mult asta. Talentul ei este imens si este o artista desavarsita.
