miercuri, 11 decembrie 2013

Despre Paris si Celine Dion






In 2007, cand am fost in USA, sotul meu si-a dorit mult sa mergem la Las Vegas sa o vedem pe Celine Dion.
Mie mi s-a parut destul de scump biletul, asa ca am renuntat. Mi-a parut rau apoi ca nu am luat bilete online, asa ca ne-am dus intr-o seara la Caesars Palace sa luam bilete. Normal ca nu mai erau si am ramas cu regretul zgarceniei initiale.           
Anul acesta, prin luna august am aflat de concertele ei de la Paris, asa ca am luat bilete. Bineinteles ca ne-au costat mai mult decat daca mergeam atunci la Vegas, dar n-am mai vrut sa pierdem ocazia.
Am cumparat bilete de pe site-ul salii de spectacole “Palais Omnisport/Paris Bercy” si, daca tot ajungeam la Paris, unde nu mai fusesm de 12 ani, am zis sa stam cateva zile, sa mai vedem ce si cum prin capitala franceza. Am facut rezervare pentru un apartament pe Houstrip.com, undeva intre Gara de Est si Louvre.
Imi doream sa vad  celebrele lumini de Craciun de pe Champs-Elysees si sa ajung la Versailles, unde nu ajunsesem pana acum niciodata, desi trecusem prin zona de multe ori.
In fine, biletele de avion extrem de scumpe, mai ales la Tarom, asa ca am preferat Air France.
 Am luat un zbor de dimineata, ceea ce pentru mine este destul de nasol, pentru ca nu-mi place deloc sa ma trezesc cu noaptea in cap, adica pe la 5 dimineata, ca sa putem ajunge la aeroport macar pe la 6.
In drumul de la aeroportul parizian pana la adresa apartamentului, incepusem deja sa am indoieli ca, in afara de concertul in cauza, o sa-mi mai placa ceva.
Prea buna impresie despre francezi n-am avut eu niciodata, acum insa mormanele de gunoaie de la marginea Parisului mi-au pus capac. In oras cred ca n-au adunat frunzele deloc de cand au inceput sa cada. Erau mormane intregi pe trotuare, amestecate cu o mazga pe care riscai sa aluneci si sa-ti rupi gatul cu succes. Iar pe strada zburau printre masini.
Am ajuns la concluzia ca Bucurestiul sta mult mai bine la capitolul asta. Chiar nu vezi asa ceva nici macar prin cartierele marginase, nu mai vorbesc de centru.
Parisul este “negru”. Atat de multi negri pe strada n-am vazut nici America, fara exagerare. Erau si acum 12 ani, cand am fost ultima data, dar acum sunt cu mult mai multi si nu doar in cartierele marginase.
Chiar ma gandeam ca n-as mai avea curaj sa merg singura prin Paris la o ora tarzie, asa cum am facut-o acum multi ani. Nu stiu, probabil ca exagerez si nu sunt deloc periculosi, dar cand ii vedeam in miezul zilei stand pe la colturi in gasti, nu puteam sa nu ma intreb cum o fi noaptea.
Ca sa nu mai spun de tiganii care cersesc peste tot “pour manger monsieur” si de romanii si moldovenii de peste Prut de la turnul Eiffel, care pacalesc fraierii cu “alba/neagra”. Si sunt destul de multi fraieri, in special americani.
Cu apartamentul alta poveste. In descrierea de pe site-ul Housetrip se spunea ca are 2 dormitoare, living si bucatarie. Avand in vedere ca in living era mentionata o canapea extensibila, am mai invitat o prietena cu noi, ca sa nu mai plateasca hotelul. Imparteam cei 500 de euro pentru 4 nopti si ieseam mai bine.
Ei, cand am ajuns la fata locului, am vazut ca livingul promis, era de fapt o bucatarie ceva mai maricica, care avea si o canapea extensibila si care nu avea incalzire.
A fost pentru prima data cand am patit asta, cu toate ca pe site-ul respectiv am facut mereu rezervari, in diferite tari si orase si niciodata n-am gasit altceva decat ce era mentionat in descrierea apartamentului respectiv.
Asa ca prietena noastra a trebuit sa mearga la un hotel de peste drum si sa-si rezerve o camera la un pret mai mare decat daca si-ar fi facut rezervarea din tara.
Dar cel mai mare soc l-am avut cand am vazut dusul. Frate, in viata mea am vazut mii de cabine de dus, dar nici una la fel de mica. Acum, faptul ca era o cabina de dus foarte mica nu era problema cea mai mare, dar nu se poate intra in cabina respectiva decat daca esti o persoana super/extra/mega supla si chiar in astfel de caz, nu poti sa incapi pe “deschiderea” respectiva decat pe o parte.
N-am masurat mica deschizatura a usii de la cabina, dar nu cred ca avea mai mult de 20, hai 30 cm.
Deci, fiica-mea, care este foarte slaba, abia a incaput. Norocul ei ca nu are sanii prea mari, ca n-ar fi reusit.

Versailles-ul pe care-l vedeam in fotografii nu prea seamana cu ce am vazut la fata locului. Intrarea ma asteptam sa fie grandioasa, curtea din fata mi-o imaginam imensa, cu  pomi seculari, flori, un parc ceva si in departare cladirea palatului...In schimb am gasit o curte total pietruita, in care se intra direct din parcarea cu autocare... Auriul gardului, proaspat vacsuit, mi s-a parut cam chicios si mi-a amintit de “palatul” lui Becali.
Iteriorul insa este superb, o adevarata opera de arta. Pacat ca nu e prea ingrijit. Eu am dat vina, din nou, pe francezi pentru asta, sotul meu pe criza.
Dar, Dumnezeu sa ma ierte, am platit 44 de euro de persoana! Ce fac cu banii aia? Plus ca, o plimbare cu un trenulet prin celebrele gradini, costa 30 de euro.
Si vizitatori sunt o gramada. Daca in decembrie am vazut atat de multi, cum o fi vara?
Panorama din spatele palatului iti taie rasuflarea si, chiar daca mie nu-mi plac in mod deosebit gradinile franceze, prea simetrice adica, recunosc ca cele de la Versailles sunt foarte frumoase.
Oraselul e foarte curat si dichisit, cu cladiri de bun gust in care locuiesc, banuiesc, oameni cu venituri peste medie. De fapt, tot orasul cred ca este destinat pentru astfel de persoane, am eu o banuiala.
Si n-am vazut niciun negru, niciun tigan, niciun cersetor.
Luminile de Craciun de pe Champs-Élysées simple si frumoase, piata de Craciun...nu deosebita, plina de tot felul de nimicuri din care nu prea aveai ce sa alegi. Mi-am cumparat doar cativa saculeti cu lavanda de Provence.

Concertul a fost emotionant, spectaculos. Celine Dion este o profesionista desavarsita, care-si face treaba cum se cuvine, isi respecta spectatorii si le ofera clipe superbe. A cantat fara pauza de la 20:30 pana la ora 23:00, timp in care n-a iesit din scena decat de 3 ori, cate 5 minute in care si-a schimbat costumatia.
Surprinzator este faptul ca vocea ei suna mult mai bine live decat inregistrata. Si are o voce cu adevarat deosebita, puternica si clara. Canta natural, fara pic de efort, indiferent de melodie.
M-a impresionat faptul ca erau foarte multi tineri care-i stiau melodiile cap-coada si le cantau odata cu ea. In multimea aceea de aproximativ 25-30.000 de oameni am vazut steagul Braziliei, al Portugaliei, al Italiei, al Germaniei...
Putin dezamagita am fost ca 90% din melodii au fost in franceza, dar era de asteptat, fiind un spectacol pentru francezi in special.
Dupa ce s-a terminat spectacolul si am iesit in strada, am vazut o multime de oameni adunati la iesirea din parcarea subterana. O asteptau pe Celine. M-am gandit ca va trece ca o diva, cu geamurile ridicate si va face usor cu mana catre fanii care o asteptau. Am fost grozav de impresionata cand am vazut-o iesind pe trapa masinii si dand mana cu cei din jur, dand autografe si primind de la ei jucarioare, steaguri si alte nimicuri. La un moment dat a luat de la cineva un gen de lanterna, ca cele pe care le au minerii in partea din fata a castii de protectie si care se prinde cu o curea in jurul capului. Si-a pus-o pe cap, a aprins-o si s-a distrat impreuna cu fanii ce strigau ca disperatii.
A fost haioasa, populara si a cantat minute bune in mijlocul strazii alaturi de cei care o fotografiau si o filmau fericiti, cu toate ca afara incepuse sa ploua binisor.
Recunosc ca am stat si am cascat si noi gura la ea pana a disparut din raza noastra vizuala.
Este o femeie frumoasa, cu un corp superb, bine proportionat si nu e deloc atat de slaba pe cat mi-o inchipuiam. De fapt, nici nu conteaza prea mult asta. Talentul ei este imens si este o artista desavarsita.

In concluzie, chiar daca am fost dezamagita de ceea ce este Parisul astazi, Celine Dion a meritat tot efortul si tot drumul pana acolo

2 comentarii:

  1. Ce bine-mi pare că ai scris! Am citit cu sufletul la gură. Mă bucur că v-aţi împlinit dorinţa de-a o audia live pe Celine. Tare dezamăgită sunt citind ce scrii de Paris... e un vis de-al meu să revăd oraşul ăla, păcat că nu e îngrijit cum ar merita.
    Ah, am făcut ochii cât cepele: 44 de euro intrarea la Versailles?! Şi trenuleţul 30? OMG. Nu mai ţin minte cât era în 2003, când am fost eu, dar nu reţin să mă fi şocat preţul, ca acuma...

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai, Greta, se dau bilete separat pentru palat, pentru gradini, pentru "Trianoane" sau poti sa iei bilet pentru toate la un loc, ca cica economisesti nu stiu cati firfirici. Noi am luat din ala combinat si mi-a parut rau, pentru ca era un vanticel ce-ti patrundea la oase si chiar n-am rezistat sa umblam prin toate gradinile. Am vrut sa luam trenuletul, dar cand am vazut tariful am renuntat urgent. Iti dai seama, noi eram 3 si nu-mi mai ardea sa dau inca 90 de euro dupa cei 132 pe care-i dadusem deja.

    RăspundețiȘtergere