miercuri, 11 mai 2016

...

Inca nu pot sa cred ca au trecut deja 3 saptamani de cand mama mea nu mai este.  Nu m-am trezit inca. Sunt doar "senina si cretina", sau doar blocata pe o stare de amorteala, sau pe un sistem de autoaparare, care nu stiu pentru cat timp va functiona.
Nu vreau sa ma gandesc ce se va intampla in momentul in care acel sistem va face CLIC si va da desteptarea.



Publicat de la

2 comentarii:

  1. Greta11 mai 2016 la 22:39

    Oh, Doamne, Felicia... :( Îmi pare nespus de rău! Și prin asta înțeleg chiar nespus, adică nu știu ce aș putea spune ca să-ți fie un pic mai bine sau mai ușor.
    Vreau să-ți zic însă altceva, anume că nu e obligatoriu să vină CLIC-ul ăla. Exact așa scriam și eu anul trecut - că mă simt de parcă aș fi într-un balon de săpun unde realitatea nu a penetrat încă. Am așteptat și eu cu inima strânsă CLIC-ul... care însă nu a venit. Acceptarea și-a făcut loc treptat, încet, în timp.
    Dumnezeu să o odihnească în pace pe mama ta. E prea puțin ca să te consoleze acum, dar ea e mereu cu tine. Poate simți deja asta, dacă nu, se va întâmpla cât de curând.
    Te îmbrățișez din tot sufletul.

    RăspundețiȘtergere
  2. citrice12 mai 2016 la 12:30

    Multumesc Greta. Stiu ca ma intelegi.

    RăspundețiȘtergere

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)