marți, 9 august 2011

Sa revin la Italia

Spuneam ca voi reveni cu locurile care mi-au placut cel mai mult in zona lacului Garda. In toate tarile in care am umblat sunt cateva locuri care-mi raman la suflet si unde revin mereu cu emotie.
            In Italia sunt indragostita de Masa Lubrense, pe coasta Amalfitana,  Dolcedo Lecchiore si Cinque Terre, pe coasta Liguria,  San Gimignano si Camigliano, in Toscana, Roma, normal, si acum am mai adaugat inca trei localitati pe lista. Lazise, Borghetto si Sirmione.
            Toate sunt localitati mici, cu case de piatra si obloane colorate la geamuri, cu strazi inguste pe care te pierzi si de care nu te mai saturi, pline de magazine de familie din care poti cumpara tot ce vrei, totul facut in casa sau la micile ferme private.

            La Sirmione am ajuns dimineata cand magazinele abia se deschideau si era o agitatie specific italiana peste tot.
            Orasul este de fapt o peninsula mica in lacul Garda, care a fost pe vremuri statiunea romanilor foarte bogati.
 Intrarea in micul orasel, de doar 4 km lungime,  se face trecand un pod vechi din piatra si prin “curtea” vechiului castel ce strajuieste localitatea.
            Sirmione este o statiune foarte cautata si destul de aglomerata vara. Pe strazile inguste abia te poti strecura printre turistii ce se plimba agale si, uneori, trebuie sa te opresti si sa te lipesti de cate un perete ca sa faci loc masinutelor ce aprovizioneaza magazinele, scuterelor si localnicilor in masini minuscule, localnici ce cred ca au o rabdare de fier sa mearga cu 10 km/h (sau mai putin) printre sutele de turisti.







Borghetto, localitatea care mi-a placut cel mai mult, este pe malul raului Mincio si nu are mai mult de 5.000 de locuitori. Prima cladire construita acolo a fost moara, in anul 1400, moara care mai exista si astazi si in jurul careia s-a ridicat localitatea.
Casele din piatra, cu obloane albastre, case pe sub care trece apa raului Mincio, sunt o incantare.
Borghetto este celebru pentru tortellini, mancarurile de peste, vin dar si tot felul de produse cosmetice, facute natural din plante si flori locale.
De acolo am cumparat cel mai fin si parfumat sapun de trandafir, lavanda si lamaie.





La Lazise am ajuns dupa o furtuna zdravana, furtuna care ne-a tinut cateva zeci de minute pe loc pentru ca daramase mai multi copaci pe sosea.
In piata centrala din Lazise, Piazza V. Emanuele,  toate magazinele, barurile si terasele fusesera pline de apa si toata lumea se chinuia sa faca curatenie.
            Cea mai veche parte a oraselului este inconjurata de zidurile construite in secolul XIV de familia Della Scala.
Strazile pietruite, foarte inguste, sunt pline de restaurante si cafenele, hoteluri si pensiuni. In Lazise, se zice, poti manca cel mai dulce peste si gasesti cel mai bun ulei de masline.
            Castelul care domina orasul, a fost construit prin secolul IX, ca o protectie impotriva invaziilor ungare.








Cam atat despre Italia, deocamdata. Probabil voi reveni in septembrie cu impresii despre Germania, partea de nord din Schwarzwald, despre Franta,  partea cu Alsacia si Lorena…si ce voi mai reusi sa vad in toata vacanta asta.
            Eu mi-am facut zeci de trasee, am notat zeci de puncte si obiective turistice, ne-am propus chiar, pentru intoarcere, sa trecem pe Grossglockner,  timp si dispozitie sa avem.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu