Poveste de vacanta

A trecut si vacanta asta.

            Doua saptamani in Germania, in mijlocul naturii, a fost tot ce aveam nevoie sa ma relaxez si sa-mi reincarc bateriile deja la ultima liniuta.

            Germania am gasit-o asa cum o stiam. Curata, ordonata si plina de flori. Doar ca era foarte cald. In prima saptamana am stat toti cu limbile pe umar din cauza caniculei. In toti anii in care am vizitat Germania n-am prins o asa vreme, cu temperaturi si de 36 de grade, la umbra.

            Casutele in care ne-am cazat sunt din lemn, fara cine stie ce izolatie. Dormitoarele sunt la etaj, etaj care se incingea cel mai tare pe durata zilei si care pastra din caldura si peste noapte. Sa dormi era un chin.

            Avand experientele anterioare, cand noaptea temperatura scadea considerabil, mi-am pus in bagaje pijamale serioase, ca sa nu dardai sub pilota obligatorie in toate hotelurile germane. Ei bine, dupa ce m-am chinuit vreo 2 nopti, am intrat in primul magazin si am cumparat pijamale  cu pantaloni scurti si maieuri cat mai decoltate.

            Dar nu ne-am plans si ne-am bucurat din plin de tot.

            Parcul de vacanta, in care am stat cele doua saptamani, este imens. Un adevarat orasel, cu zeci, poate sute de casute de vacanta. Ingrijit, cochet, plin de verdeata, de flori si cu tot ce ai nevoie ca sa nu iesi de acolo cu zilele.

            Ce poate fi mai frumos decat sa te trezesti dimineata in ciripit de pasarele, sa stai pe terasa cu cafeaua in fata si sa vezi cum topaie veveritele prin gradina?

            In prima saptamana am vizitat orasele importante din zona. Calw, Karlsruhe, Pforzheim, Heidelberg, Stuttgart, Alpirsbach cu celebra fabrica de bere si, normal, Europapark.

            In saptamana 2 am facut drumul vinului din Alsacia.

             Ce pot sa spun? Am fost vrajita. Este exact ca in PPS-urile pe care le-am tot vazut de-a lungul timpului si despre care gandeam ca sunt prelucrate. Ei bine, nu sunt.

            Drumul vinului trece printre podgorii, multe podgorii, de o ordine si o frumusete ca la carte.  Localitatile prin care treci par rupte din povestile fratilor Grimm. Stradute mici cu case viu colorate si flori, multe, multe flori.

            Poti intra in orice curte, sa te asezi la o masa si sa degusti vinurile casei. Daca nu cumperi, nu-i suparare, dar nu poti iesi fara o sticla de vin macar.

            Cea mai frumoasa localitate este de departe Eguisheim. Nu stiam in ce parte sa ma mai uit, ce sa fotografiez mai intai, ce flori sa admir mai repede… Superb, de vis.

Urmeaza in topul preferintelor Colmar si Riquewihr.

            La Riquewihr am luat trenuletul turistic si am facut o plimbare in jurul orasului, prin viile ce-l incojoara. Tot la Riquewihr am innoptat, pentru ca nu-ti ajunge o singura zi sa parcurgi intregul drum al vinului si sa te opresti macar in cele mai importante localitati de pe traseu.

            Mi-am indeplinit astfel o dorinta mai veche, aceea de a intra intr-o casa specifica zonei, in stil german, cu etajul din lemn si obloane frumos colorate. Camerele au fost ok, cu tot confortul necesar, doar ca, avand peretii din lemn, auzeai vecinul sforaind. Etajul era destul de intortocheat, cu holuri inguste si cam intunecate. Insa mi-a placut totul, am gustat fiecare moment.

Pe ansamblu, se vede clar influenta germana. De altfel localnicii vorbesc germana in proportie de 90%.

 Tot ceea ce vezi si admiri in Alsacia, nu are nici cea mai mica legatura cu Franta. Sper doar ca, in timp, francezii sa nu strice ceea ce le-a lasat mostenire Germania. Ar fi pacat.

La Strasbourg (sau Strassburg) am ajuns pentru a doua oara in viata mea si, sincera sa fiu, nu cred ca voi mai merge a treia oara.  E destul de murdar si cam dubios. Plin de arabi, negri, tot felul de emigranti si cersetori romani la tot pasul. Merita sa faci o plimbare cu vaporasul pe raul Ill ce strabate orasul. Este activitatea  cea mai frumoasa din Strasbourg, in care nu vezi partea mai putin placuta si mai putin curata a orasului.

            Parlamentu European este mare, modern si…interesant. Nu ma omor dupa cladirile moderne, asa ca nu pot spune prea multe despre el.

La plecarea din Germania am luat-o spre Austria, cu gandul sa trecem  Grossglockner, asa cum ne-am propus.

            Fiind zi de zambata, ne-am gandit ca nu vom avea probleme pe drum, adica ne gandeam ca nu va fi prea aglomerat.  Am plecat din Schellbronn dimineata pe la 7:30 si GPS-ul ne informa ca pe la 13:30 vom ajunge la Fusch, localitatea de unde intram pe Grossglockner.

            Frate, la 13.30 eram inca departe de Fusch. Cred ca a fost cel mai aglomerat drum pe care l-am facut in viata mea. Probabil ca, daca renuntam la autostrada si am fi luat-o pe drumuri obisnuite, am fi ajuns mult mai repede. Macar circulam cu 80/h, nu cu 20 si nu am fi avut atatea perioade in care sa stam efectiv pe loc.

            Nu stiu care este explicatia, cert este ca autostrada era plina ochi de masini, masini incarcate pana la refuz cu bagaje si persoane, care ori plecau in vacanta, ori se intorceau. In fine, am facut vreo 20 km in vreo 2 ore si 30 de minute, sau mai mult, pe o caldura si un soare ce ma batea exact in cap.

Pe la 15:30 am ajuns la Grossglockner si am inceput urcarea. Soseaua este excelenta. Poti urca cu orice fel de masina, chiar si cu autocarul. Privelistea este uimitoare.

            Muntele are 3798 m, dar drumul urca pana la 2504 m. Soseaua are 36 de curbe, dintre care multe in ac de par. Imi pare rau ca nu am putut face prea multe poze din cauza ca sotul meu are probleme cu altitudinea si presiunea, motiv pentru care nu prea am putut deschide geamul si nici nu ne-am putut opri sa cobor.

            Ne-am oprit doar in varf, la 2504 m, am coborat doar eu si fata, am facut cateva poze si-am plecat repede.  Senzatia pe care am simtit-o cand m-am dat jos din masina a fost destul de derutanta. Aveam impresia ca plutesc si ca ma ia o ameteala usoara.

Si de o parte si de cealalta a muntelui zonele sunt superbe, peisajele incantatoare. Ne-am petrecut noaptea in apropiere de Klagenfurt, intr-un hotel dragut de pe malul lacului Worthersee, de unde am plecat dimineata, la prima ora, spre tara.

Acum astept cu nerabdare urmatoarea escapada care va fi (normal) tot in Germania. Mai precis, la Berlin. Vor fi doar 3 zile, dar vor fi pline si frumoase.