Am ajuns acasa. Adica sunt in Iasi pentru 2-3 zile. Singura, ceea ce mi-a dat posibilitatea sa umblu de capul meu pe strazile copilariei, strazile adolescentei si strazile pe care le cutreieram ca femeie tanara si nepasatoare la tot ce era in jurul meu, prea ocupata de viata de zi cu zi ca sa mai vad si alte lucruri.
Ciudat! Cate lucruri frumoase mi-au scapat pe vreme cand locuiam aici.
De exemplu Biserica Sf. Sava. Am ramas atat de surprinsa aseara, cand am trecut pe langa ea, incat eram ferm convinsa ca, acum 12 ani, nu era acolo. Era, dar intre timp a fost renovata si arata superb.
Orasul s-a schimbat mult. In bine, pe alocuri, in rau, prin alte locuri.
Astazi m-am plimbat pe Stefan cel Mare, de la Palat spre Mitropolie. Am simtit o durere in suflet gandindu-ma la vechiul bulevard, umbrit de tei. Acum pare chel. De fap nu pare, chiar este. Arata urat si saracacios cu pomisorii aia micuti, ciresi japonezi, si piatra cubica pe care nu poti sa mergi decat daca ai pantofi sport sau, oricum, incaltari fara tocuri.
Una peste alta, mi-a placut linistea orasului, chiar daca sunt mult mai multe masini si agitatia e mult mai mare in centru. Oamenii sunt la fel de calmi si politicosi, nu se agita si nu vorbesc tare pe strada. curatenia a ramas aceeasi si o hartie aruncata aiurea iti sare in ochi, pentru ca nu mai vezi zeci pe langa ea.
Si m-a mai surprins ceva. Obisnuita fiind cu bucurestencele, care si diminineata la prima ora poarta acelasi machiaj pe care eu l-as purta la o serata, fetele si femeile din Iasi mi se par extrem de naturale. Machiaj discret la cele tinere si putin ruj la cele de varsta mea.
Asta sa fie explicatia ca au tenul atat de curat si de proaspat? Presupun ca si poluarea are un rol aici, dar totusi...